Acasă Contact
Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" Matei IV, 4
 
 
 
 
 
         
 

Articol publicat în săptămânalul Argeşeanul

Diac. asist. univ. drd. Dumitrescu Horia

Biserica Beştelei din centrul municipiului Piteşti, monument istoric medieval, abia zărită dincolo de o perdea de copaci, îşi ascunde şi trecutul său mai puţin cunoscut. Din coroborarea datelor istorice uneori contradictorii s-a socotit că au existat două lăcaşuri distincte: biserica lui Ianache vistierul edificată între 1672-1688 şi biserica Beştelei, existentă din lemn la începutul secolului al XIX-lea, construită (sub semnul întrebării) în 1732. (Radu Creţeanu, Date privind Mănăstirile din Piteşti, p. 68-69 )
Cartea domnească a lui Radu Vodă Leon, din 5 aprilie 1666, constituie documentul direct care atestă existenţa lăcaşului, oferind elementele pe baza cărora se poate reconstituim, în parte istoricul său (Arh. St. Buc. Ms. 479, f. 183, v.),  din acest document rezultă clar că: primul lăcaş a fost făcut de neamul lui Neacşu, Matei Basarab l-a refăcut din lemn; în 1666 Neacşu a iniţiat reconstruirea lui. Atât pisania iniţială a acesteia (Pr. Marin Branişte, Pr. Ilie Diaconescu, Pisanii.,p. 571) cât şi inscripţia refăcută în 1869, existentă azi, spun că a fost ridicată din temelie până la sfârşit de Constantin vodă Şerban, fiind terminată la 13 mai 1656.
Până la cunoaşterea documentului din 1666, coborându-se inscripţia cu alte izvoare, s-a admis în mod unanim, că lăcaşul  existent astăzi este cel construit integral de Constantin  Şerban (Gr. Tocilescu, Raporturi asupra câtorva mănăstiri, schituri şi biseric, p. 254).
Pornind tot de la actul din 1666 - singurul izvor documentar - care vorbeşte de încă o construcţie, anterioară celei a lui Matei Basarab, a bisericii Sf. Gheorghe i s-au atribuit nu numai ctitorirea ei de către acest domn, cât şi edificarea în locul alteia mai vechi. (E. Greceanu, Ansamblul urban., p. 37)  La emiterea acestei ipoteze a contribuit şi atestarea documentară a unei curţi domneşti în Piteşti, la începutul secolului al XVI-lea. (Alexandru Armand Munteanu, Monumente de arhitectură bisericească, p. 169)
S-a afirmat că la sondajul din 1963 s-a descoperit parte din temelia unei biserici din vremea lui Mircea cel Bătrân, care va fi fost de tip bizantino-sîrbesc, asemănătoare celei a mănăstirii Tismana. După informaţiile orale date de Dl. Dinu V. Rosetti, care a condus cercetările. La continuarea explorărilor arheologice, în 1963 şi 1967, s-a stabilit că acolo elementele de datare.nu coborau, cronologic, sub limita secolului al XVII-lea, în care s-a construit actuala biserică. Observaţia este valabilă şi pentru săpăturile din interiorul lăcaşului, unde s-a constatat că acesta nu încalcă temeliile altei biserici. Concluzionând putem afirma că datorită interpretării documentului din 1666, biserica   a fost ctitorită la începutul secolului al XVI-lea şi a fost refăcută de Matei Basarab şi terminată în 1656 de Constantin Şerban.
În 1626 Alexandrul (vodă) Coconul se pare că ar fi dat şi schitul Beştelei din Argeş ca metoh la mănăstirea Mihai Vodă (Pr. Teodor Bodogae, Ajutoarele româneşti la mănăstirile din Sfântul Munte Athos, p. 253), iar mănăstirea Mihai Vodă fiind închinată de către Mihai Viteazul încă de la 28 august 1599 mănăstirii Simopetra de la Athos, în mod indirect schitul din Piteşti ar fi devenit metoh la Simopetra.
Elementele arhitectonice în plan, elevaţia şi decoraţia vin să confirme afirmaţia documentelor, susţinând vechimea lăcaşului. Biserica este în plan trilobat, specific monumentelor din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, cu abside laterale, iniţial având: altar decroşat, naos, pronaos şi pridvor deschis. Actualul locaş a fost supus mai multor reparaţii, în anul 1732,  1808-1810, 1860-1864, 1885-1887,  1957, 1976-1980, ultima şi cea mai importantă a avut loc cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Episcop Calinic şi eforturile şi purtarea de grijă a Pr. Paroh Ilie Cornel, între  anii 2004-2006.
În 1971 s-a descoperit un mormânt în colţul naosului, cu inscripţia foarte ştearsă a(rhi)mandrit.Dimitrie.Leţu?.Ecaterina cu fii .Pe?tria, Ion, v(ă)l(eat), fapt ce dovedeşte existenţa unui cimitir până la înfiinţarea cimitirului Sf. Gheorghe afară din oraş.
Pictura este cea originară în naos şi altar, foarte rafinată cromatic,  fiind de    remarcat  şi sobrietatea       paletei cromatice, extrem de restrânsă. În biserică se află în prezent moaştele Sfântului Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, al cărui acatist este citit după slujba sfântului Maslu în fiecare zi de vineri, în curând vor fi aşezate în sfânta biserică la loc de cinste şi părticele din moaştele cuvioşilor ucişi de perşi în anul 614 în Sinai;  zilnic se oficiază Sfânta Liturghie; icoana Maicii Domnului aflată la iconostas este considerată a fii făcătoare de minuni prin modul minunat în care a fost descoperită: Maica Domnului I s-a arătat  în vis preotului Dumitru Georgian spunându-i de existenţa ei în pod, uitată, prăfuită, acesta a găsit-o şi a redat-o cultului, fiind cinstită de credincioşii parohiei şi de cei ce cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste intră şi se roagă în Biserica Sfânta Treime.

Preoţii slujitori ai locaşului în momentul de faţă (2009): Pr. Paroh Ilie Cornel (paroh), Pr. Dr. Bica Ion, Pr. Marineaţă Cătălin şi Diacon drd. Dumitrescu Horia.
           
Acasă | Istoric | Sfinte Moaşte| Sfânta Treime | PreoţiProiecteFotoArticole | Donaţii | Legături | Contact
© 2009-2015 Parohia Sfânta Treime Piteşti. webmaster: Pr. Octavian Duminică